Close_Window
Bine ati venit in Sectorul Corporativ






Ati uitat parola ?
Home Baza ştiinţifică Articole interesante Ce radiaţii emite radiotelefonul?

 

Ce radiaţii emite radiotelefonul?

Acţiunea biologică a câmpurilor electromagnetice depinde înainte de toate de doi parametri: de intensitatea şi de frecvenţa radiaţiei.

În funcţie de intensitatea radiaţiei se deosebesc influenţe termice şi netermice. Limita convenţională dintre aceste două domenii o reprezintă valoarea de 10 miliwaţi pe centimetru pătrat de suprafaţă iradiată. La o asemenea valoare a intensităţii ţesuturile pot să se încălzească cu câteva zecimi de grad.

De frecvenţa radiaţiei depinde cât de bine este absorbită energia electromagnetică în corpul uman. De exemplu, undele din gama metrică sunt absorbite mai slab în ţesuturi decât undele din gama decimetrică (900 MHz), iar radiaţia din gama centimetrică poate să se "împotmolească" în ţesutul viu la o adâncime de câţiva centimetri.

Valoarea puterii de ieşire reprezintă caracteristica energetică de bază, cu cât aceasta este mai mare, cu atât nivelul câmpului electromagnetic de lângă antenă este mai mare. Pentru radiotelefoanele de utilizare manuală puterea se găseşte în intervalele de la zecimi de watt până la 10 waţi. În acelaşi timp, cele mai puternice sunt staţiile radio manuale de tip "walkie-talkie", iar cele mai puţin puternice sunt telefoanele fără fir casnice care funcţionează în gama de aproximativ 40 MHz.

Ca să putem răspunde la întrebarea: "Un watt este mult sau puţin?", trebuie să înţelegem cu ce se poate compara această putere.

Deja, de câteva decenii, sunt în vigoare normele privind nivelurile limită admisibile pentru radiaţiile de radiofrecvenţă.

La folosirea oricărui aparat casnic aceste norme trebuie să fie respectate. Cele mai simple evaluări arată că telefonul celular (900 MHz) cu puterea radiaţiei de aproximativ 1 watt este în măsură să creeze în regiunea osului dumneavoastră temporal o intensitate a puterii de 10–100 ori mai mare decât valorile maxime admisibile. Măsurătorile, cu ajutorul instrumentelor corespunzătoare, ale nivelurilor de radiaţii emise de radiotelefoane confirmă această imagine tristă.

Cauzele unei astfel de situaţii constau, înainte de toate, în faptul că într-o serie de ţări (de exemplu în SUA) normele pentru nivelurile limită admisibile ale radiaţiei electromagnetice sunt mai puţin severe, mai mult, diferenţa faţă de normele în vigoare poate fi de mii de ori mai mare! Asemenea diferenţe apar din cauza abordării diferite în alegerea criteriului — ce trebuie luat în considerare ca influenţă a câmpului electromagnetic asupra organismului.

Normele europene sunt bazate pe acel prag de sensibilitate la care apar unele modificări fiziologice, modificări care dispar o dată cu eliminarea influenţei undei electromagnetice. Abordarea americană faţă de normele de igienă poate fi denumită ca o abordare "termică". Drept prag — a fost ales acel nivel de radiaţie căruia îi corespunde stadiul de început al oricărui proces patologic sau ireversibil.

În ultimul timp, normativele din diferite ţări au început să se apropie, dar, cu toate acestea, diferenţa poate să atingă 10 şi chiar mai multe ori.


Inainte Inapoi